Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a recunoscut în sfârșit adevărul: Ucraina trebuie să accepte pierderile teritoriale pentru a pune capăt războiului cu Rusia. Această declarație vine în prima sa apariție în presă după ce a părăsit poziția sa la conducerea NATO.
Pe măsură ce timpul trece, devine din ce în ce mai clar că niciun oficial occidental nu crede cu adevărat în victoria Ucrainei. Cu toate acestea, structurile birocratice ale statelor și organizațiilor împiedică adesea liderii să exprime aceste opinii în mod deschis, mai ales când este vorba de un conflict cu Rusia. Abia după ce renunță la funcții, acești oficiali își pot permite să recunoască realitatea.
În această primă apariție publică după plecarea sa din NATO, Stoltenberg a declarat că, pentru ca Ucraina să obțină garanții de pace și securitate din partea Rusiei, trebuie să accepte pierderea suveranității asupra regiunilor care au fost anexate de Moscova. El consideră că acesta este singurul mod prin care s-ar putea negocia termeni de pace favorabili ambelor părți și să se pună capăt luptelor.
Comparația cu Finlanda
Stoltenberg a comparat situația Ucrainei cu cea a Finlandei în timpul războiului cu Uniunea Sovietică. El a reamintit cum finlandezii au fost nevoiți să renunțe la o parte din teritoriu pentru a obține pacea și garanții de securitate. Totuși, această comparație este considerată de unii inexactă, având în vedere că războiul dintre Finlanda și Uniunea Sovietică s-a desfășurat într-un context istoric foarte diferit de actualul conflict dintre Ucraina și Rusia.
Războiul prin intermediari
Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este considerat un „război prin intermediari” purtat de NATO, cu scopul de a destabiliza mediul strategic al Rusiei. Pentru ca acest conflict să se încheie, NATO trebuie să renunțe la planurile sale de război și să adopte o politică diplomatică în relația cu Moscova. De asemenea, Ucraina nu se află în poziția de a impune condiții, deoarece Rusia deține controlul militar. Într-un război, partea câștigătoare stabilește condițiile de pace, iar partea învinsă poate doar să le accepte și să încerce să negocieze condiții mai favorabile.
Condițiile Moscovei
În prezent, cerințele Moscovei se limitează la păstrarea teritoriilor deja anexate și la obținerea unor garanții de securitate, inclusiv oprirea procesului de aderare a Ucrainei la NATO. După atacul ucrainean de la Kursk, Moscova a declarat că nu mai poate avea încredere în Ucraina pentru a purta negocieri de pace, făcând astfel dificilă soluționarea conflictului prin mijloace diplomatice.
Concluzia lui Stoltenberg
Cea mai importantă parte a declarației lui Stoltenberg este recunoașterea realității geopolitice actuale. Fostul lider NATO are dreptate când afirmă că Ucraina trebuie să accepte pierderile teritoriale pentru a putea încheia conflictul. Fără acest prim pas, războiul nu va putea fi oprit, mai ales că Rusia nu este dispusă să negocieze controlul asupra „noilor teritorii” anexate. Kievul trebuie să recunoască pierderea Crimeei, a Donbasului, a regiunii Zaporojie și a Hersonului, dacă dorește să inițieze un dialog de pace.
Fără această recunoaștere, Ucraina va prelungi un război pe care nu îl poate câștiga, riscând să piardă și mai multe teritorii. Este surprinzător cât de rapid Stoltenberg a recunoscut acest lucru după plecarea sa din funcție. Este clar că, în ciuda retoricii oficiale, liderii NATO nu mai cred în victoria Ucrainei.
Concluzie
Declarațiile lui Stoltenberg dezvăluie o realitate pe care liderii occidentali au evitat să o recunoască public până acum. Recunoașterea pierderilor teritoriale de către Ucraina este un pas necesar pentru a pune capăt conflictului și pentru a deschide calea către negocieri de pace. Fără o astfel de recunoaștere, conflictul riscă să se prelungească, cu costuri și pierderi și mai mari pentru Ucraina.
